Evadare din incert...

Publicada por: iuda en Leyendas

Responde con otra poesía

 Bookmark and Share

Oare ce sunt de scriu mereu,
în fiecare zi despre iubire,
că nu mai sunt un puști de liceu,
să-mi caut o iubire pe vecie.

Chiar de nu am lacrimi pe la gene,
prin amintiri mă pierd și eu,
de când iubirea mi-a devenit durere,
că mă credeam atunci un zmeu.

Dar astea toate au fost de mult,
iar astăzi scriu numai poeme,
chiar dacă atunci rău m-a durut,
părăsit fiind de o „muiere”

A apărut atunci de nicăieri,
și m-am aprins ca focul în fața ei,
de mi-a lăsat un urmă doar dureri,
căci am căzut pe locul trei.

Și-am înțeles că azi e familistă,
și are și cine să o alinte,
fără să mai fie deloc tristă,
iar eu cu mai multă minte.

-----Original Message-----
From: ❤️_νЯξί۞nu۞vЯξί_❤️
Sent: o4.o5.2o21 19:2o EEST

Fecha de publicación 04/05/2021 | Vistas: 2522

Poesías del mismo autor

 

Agrega un comentario

Si tienes cuenta Entra aquí.

Nombre

DIRECCIÓN DE E-MAIL No será publicada en la página.

COMENTARIO



categorias

poesías nuevas



últimos comentarios

miembros nuevos

paginas interesantes