De câte ori merg seara la culcare,
prin vis m-apuc să-ți povestesc,
tot ce-mi provoacă sufocare...
de câte ori la tine mă gândesc.
Că mi-e dor de tine și aș vrea,
să vii să-ți spun tot ce gândesc,
de câte ori mă pierd cu firea...
și-atât de multe lacrimi risipesc.
Că m-ai învățat să folo..
Mă mai gândesc la acele zile,
cu acele nopți... de neuitat,
când îmi spunea că doar cu mine,
și-ar face o casă ca un palat.
Din nefericita noastră intimitate,
câte un pic... s-a tot îndepărtat,
să mă trezesc din vis la realitate,
în care fără de minte m-am avântat.
Aș vrea să uit de acel..
Îmi spunea... că mă iubește,
și încercam să fiu atent,
dacă o problemă se ivește,
să pot să-i răspund prezent.
Îmi spunea... c-ar vrea să uite,
tot ce n-a putut trăit decent,
că le-ar vrea iute înlocuite,
fără a m-ai pierde un moment.
Îmi spunea... of-ul și amarul,
ce l-a trăit în al ei..
Când ai suflet... și îți pasă,
de cel ce cu durere te privește,
îi faci viața cât m-ai frumoasă,
chiar dacă nu ți se căiește...
Când ai suflet... să dai dovadă,
că nu te v-a putea răsplăti,
nici măcar cu o citronadă,
oricât de mult și-ar dori...
Când ai suflet... fugi de ceartă,
și la r..
De multe ori când vine noaptea,
tot trupul vibrează de dor,
pierzându-și și identitatea...
când îl străbate câte un fior.
De multe ori chiar în timpul zilei,
simte dorul vrea să îl străpungă,
de-ajunge de culoarea argilei...
de nici nu poate să mai plângă.
De multe ori nu poate să adoarm..
Multe întâmplări duc pe umăr,
la câte în viață am îndurat,
că o zi de-aș sta ca să le număr,
foarte puține m-au și bucurat.
Încă de când am început să cresc,
și-am înțeles ce mi se întâmplă,
pe suflet unele adânc se întipăresc,
că cele ce dor ... nu se uită.
C-am apărut plângând în astă ..
Demult... într-o noapte albastră,
cum stăteam în casă liniștit,
mi-a bătut timid în fereastră,
o fată cu părul negru... despletit.
Demult... în acel miez de iarnă,
când a apărut o așa splendoare,
mi-a pus pe suflet o povară...
că nu era o fată... oarecare.
Demult... căci azi nu mai plâng..
Și mi-a rămas inima încremenită,
de am intrat în pragul agoniei,
că cea pe care o credeam neprihănită,
avea pe cap coroana căsătoriei.
Și orice speranță ce aveam în mine,
m-a adus la culmi de disperare,
c-am înțeles la mine de ce nu mai vine,
că de mult era pe altă „cărare”
De n-ar fi tr..
Am întâlnit în noapte un om,
ce-și scria tristețea-n rime,
și ca să fiu un gentilom...
încercam să îl fac bine.
Fără a mă mai gândi o clipă,
la capăt de drum ce mă așteaptă,
și am făcut cu el echipă...
până îl văd că se îndreaptă.
Și îi tratam rană cu rană,
ce i le făcuse în timp unii,
..
Te-ai întrebat măcar o dată,
de ce oamenii nu se mai iubesc..?
după ce inima le era posedată,
ajung de nici nu-și mai vorbesc..?
Unde le-a dispărut acel fior..?
de sunt acum în suflet așa de goi,
când înainte aveau atâta de mult dor,
de a împărți fericirea în doi.
Te-ai întrebat unde dis..
Pagini: Prima pagina Inapoi 12 13 14 15 16 17 18 .. 86 Inainte Ultima pagina