De oameni răi te poți feri,
de nu-ți vei rătăci drumul,
să nu te-oprești orice ar fi,
nici dacă trag cu tunul.
Chiar de aruncă toți în tine,
cu vorbe rele și ocară,
tu fă cum crezi că e mai bine,
fără să stai cu ei la sfadă.
Doar sufletele ce nu sunt rănite,
pot gândi calm cu înțelepciu..
Vai ce mult m-a fermecat,
și cât am crezut în ea,
până când am constatat,
că tot timpul mă mințea.
Dar am dezlegat misterul,
de la „muza” cu ochi verzi,
de i s-a albit și părul,
ca la curse atunci când pierzi.
Păcat că e ca smaraldul,
ce trebuie șlefuit,
dar nu se poate cu parul,
ci c..
Încă mi-aduc aminte bine...
de când ne povesteam atâtea lucruri,
și îmi suneai că-ți pasă de mine,
și-n jur erau atâția fluturi...!
Mă fascinai cu al tâu zâmbet...!
când îmi vorbeai despre iubire,
și-mi pătrundeai adânc în suflet,
unde-ți era atât de bine...!
Dar azi tăcuți ne ignorăm.....
Și a fost... a fost odată,
doi amici ce se certau,
un băiat și cu o fată...
însă totuși se iubeau.
Nu erau vecini se pare,
dar asta nu-i încurca,
ca așa din depărtare,
împreună să nu stea.
Nu puteau nici să se culce,
tot povestindu-și necazul,
când ceva te roade-n suflet,
și ține umed..
Sunt prea mulți nori pe cer,
De şi soarele se-nclină,
Peste oameni ce se cred,
Că sunt moțul la colină.
Toată vara au fost ca urșii,
Grandomani pân' în amurg,
Apoi noaptea prin șoproane,
Erau ca fructele-n pârg.
Dar deja miroase a fulg,
Și n-au lemne-n soproane,
De-am să-i văd acuși cu..
A fost odată o nălucă...!
ce îmi scria de plângea cerul,
de și azi sufletul mi se usucă,
că nu am reușit să-i știu misterul.
Îmi scria despre rele și plăceri,
și-avea niște priviri pătrunzătoare,
de parcă toate au fost ieri,
așa era de încântătoare.
Și îmi povestea despre multe vise,
câ..
Spune-mi că ți-am fost ispită,
în atâtea nopți senine,
și-aveai inima topită,
de nu eram lângă tine.
Mai spune-mi că m-ai iubit,
și că nu puteai fără mine,
de câte ori în asfințit,
m-așteptai să fiu cu tine.
Spune-mi că te-am fermecat,
când mi-am dezgolit misterul,
și-ai fi căzut și-n ..
Când merge luna și se culcă,
iar razele-mi bat în fereastră,
un „acel bine” în mine urcă,
și viața-mi pare mai frumoasă.
E o nouă zi cu alte gânduri,
la preț redus de bună seamă,
ca cele duse-n patru vânturi,
și pentru care am plătit o vamă.
Dar Noiembrie mi se pare parcă,
că are „ceva”..
Un "El" și o "Ea" c-am necăjită,
S-au întâlnit ca din senin,
Și la amândoi le era frică,
De nici nu știu cum să vă scriu.
"Ea" ca un pui de rândunică,
Cu "ciripitul" ei zglobiu,
Plângea cât e de nefericită,
În casa ei ca un pustiu...!
Și sub așa chip deghizată,
Vindea iluzii pe la "unii..
Ca două mult prea reci statui,
Au ajuns a lor suflete...!
Din ce a fost și astăzi nu-i,
Ce le stârneau multe zâmbete.
Căci s-au lăsat duși cu valul,
De la iubire la blestem...!
De nu mai găsesc astăzi malul,
Pierdut într-un viitor etern.
Doar timpul plânge neputincios,
Că nu-i mai poate..
Pagini: Prima pagina Inapoi 60 61 62 63 64 65 66 .. 86 Inainte Ultima pagina